Muntele Athos
Muntele Athos sau Atos (în greaca modernă Άγιοv Όρος - Sfântul Munte) este un munte (2.033 m) și o peninsulă (cu lungimea de 60 km și o lățime ce variază între 8 și 12 km, aria totală fiind de 360 km pătrați) în nordul Greciei, în regiunea grecească Macedonia Centrală, unde își au locul 20 de mănăstiri, 12 schituri și o mulțime de chilii călugărești ortodoxe, în care trăiesc mai mult de 1500 de monahi ortodocși (datele recensământului grec din 2011 indică o populație de 1830 călugări. Aproximativ jumătate dintre mânăstiri sunt conservatoare, urmând un regulament strict în privința disciplinei și postului. Comunitatea monastică de la muntele Athos se împarte în două tipuri de mânăstiri: mânăstiri cenobite, numite și "comuniste" sau "conservatoare", proprietatea tuturor obiectelor fiind comună, și mânăstiri idioritmice, numite și "liberale" sau "individualiste, unde proprietatea personală asupra unor obiecte este permisă. De-a lungul istoriei călugării mânăstirilor de la muntele Athos au trăit în schituri, chilii, "kalive" (chilii mai mici, unde câțiva călugări trăiesc ca intr-o familie) sau ermitaje (numite și "isihasterion", ele fiind niște chilii retrase, adesea doar mici grote sau scobituri în stâncă, în care trăiește întotdeauna numai un singur călugăr ce definește însă ermitajul este în primul rând localizarea lui retrasă, căci există la Athos și un tip de locuințe în care trăiește un singur călugăr, dar care nu-s izolate și retrase, ele fiind numite "kathisme". Alți călugări atoniți, numiți și "vagabonzi" sau "girovagi" preferă să trăiască fără a avea un adăpost stabil.
Regiunea este autonomă din punct de vedere administrativ, alcătuind un stat monastic cu capitala la Kareia, în greacă Καρυές, iar în transcriere cu alfabet latin, Karyes.
Acropola din Atena
Acropola din Atena (din greacă: Ἀκρόπολις, „oraș ridicat”), colina sacră fortificată din centrul orașului, este cea mai cunoscută acropolă din lume.
A adăpostit, încă din cele mai vechi timpuri, principalele edificii de cult ale Atenei. Distrusă în întregime de către perși în timpul războaielor medice, ea a fost reconstruită în perioada "secolului de aur" al lui Pericle (secolul al V-lea î.Hr.). La realizarea acesteia au participat arhitecți renumiți ca: Ictinios, Callicrates, Mnesicles, precum și sculptori aflați sub conducerea lui Fidias. Monumentele mai importante de pe Acropolă sunt templele Partenon și Erehteion, ambele dedicate zeiței Atena.
- Partenon
- Vechiul templu al Atenei
- Erehteion
- Statuia Atenei Promachos
- Propylaea
- Templul Atenei Nike
- Eleusinion
- Sanctuarul zeiței Artemis Brauronia
- Chalkotheka
- Pandroseion
- Arrephorion
- Altarul Atenei
- Sanctuarul lui Zeus Polieos
- Sanctuarul lui Pandion
- Odeonul lui Herodes Atticus
- Porticul (stoa) lui Eumedes
- Sanctuarul lui Asclepius
- Teatrul lui Dionysos Eleuthereos
- Odeonul lui Pericle
- Templul lui Dionysos
- Aglaureion
Likavitos
Trebuie sa-ti faci timp sa petreci o seara pe muntele Likavetos (Likavitos) despre care se poate spune ca se afla in centrul Atenei.
L-ai vazut intr-0 prezentare anterioara (Acropole) si acum am sa-ti prezint cateva imagini ale Atenei, in prag de seara, de aici.
Calea de a ajuge aici este destul de obositoare, este un urcus destul de abrupt si niste scari de urcat. Exista un funicular care duce pana sus. Eu nu l-am vazut. Poate ai sa-l vezi tu.
In timpul urcusului ai sa vezi o mica biserica, Sf. Isidor, unde am intalnit calugari romani.
Dupa ce am lasat in urma biserica, am zarit clopotnita bisericii Sf. Dumitru, biserica situata pe varful muntelui Likavetos.
Aleea in panta si din loc in loc cu trepte era marginita de multe tufe de cactusi, cativa infloriti, asa ca ai avea motive de a face cate o mica pauza pana in varf.
Nu rata sa privesti aceasta panorama la asfintit. In timpul zilei este foarte cald. Cred ca cea mai buna perioada de vizitare a Greciei, din punct de vedere al temperaturii, este mai – 15 iunie sau incepand cu septembrie.
L-ai vazut intr-0 prezentare anterioara (Acropole) si acum am sa-ti prezint cateva imagini ale Atenei, in prag de seara, de aici.
Calea de a ajuge aici este destul de obositoare, este un urcus destul de abrupt si niste scari de urcat. Exista un funicular care duce pana sus. Eu nu l-am vazut. Poate ai sa-l vezi tu.
In timpul urcusului ai sa vezi o mica biserica, Sf. Isidor, unde am intalnit calugari romani.
Dupa ce am lasat in urma biserica, am zarit clopotnita bisericii Sf. Dumitru, biserica situata pe varful muntelui Likavetos.
Aleea in panta si din loc in loc cu trepte era marginita de multe tufe de cactusi, cativa infloriti, asa ca ai avea motive de a face cate o mica pauza pana in varf.
Nu rata sa privesti aceasta panorama la asfintit. In timpul zilei este foarte cald. Cred ca cea mai buna perioada de vizitare a Greciei, din punct de vedere al temperaturii, este mai – 15 iunie sau incepand cu septembrie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu